Revista Lumea
Alegoria Ciobanescului romanesc
Despre Ciobanescul romanesc Carpatin se vorbeste mai putin. Standard de rasa, ca si pentru Mioritic, exista, este aprobat de Ministerul Agriculturii si supervizat de nr. 1 in chinologia mondiala. Dr. Jean Maurice Paschoud. Din pacate, neomogenitatea la nivel de exemplare, in teritoriu, face mult mai greoaie omologarea internationala a Carpatinului.
Opinia publica romaneasca, prin intermediul mass-media, a aflat si afla in continuare ce inseamna alegoria omologarii internationale a cainilor Ciobanesti romanesti. Pe cand prima cupa, castigata de un Mioritic ori un Carpatin intr-un targ international?!
Zona Sibiu
Talia: mijlocie
Blana: par lung, lanos, pe tot corpul
Culoarea: si exemplare vinetii
Relief: mai accidentat, stancos, pasuni mai rare si mai putin intinse
Turme: cateva zeci de oi/turma
Hrana: mai putina, datorita numarului redus de animale in turma
Rapitori: mai putin numerosi
si de talie mai mica
Zona Bucovina,
Moldova de nord
Talia: mare
Blana: par lung, lanos, pe tot corpul
Culoarea: predomina albul
Relief: movile, dealuri line, pasuni intinse si padure
Turme: sute de oi/turma, foarte multe turme
Hrana: mai consistenta, mai multa
Rapitori: destul de numerosi si de talie mare
Expozitie canina
Duminica Floriilor. Sarbatoare. Prilej de bucurie. De intalnire cu prietenii, chiar si cu prietenii... patrupezi. Sugestia si invitatia au venit din partea Clubului National de caini Ciobanesti Romanesti si a AChR - Calea Mosilor. La prima expozitie canina a anului, organizata la Patinoarul Floreasca, o expozitie de frumusete, deschisa tuturor raselor si tuturor categoriilor de varsta, s-a fixat o taxa de inscriere cu mult mai mica decat cele percepute in cursul anului. Si surprize. Premii, o multime, nu doar pentru concurentii patrupezi, ci si pentru cei carora acestia le infrumuseteaza viata. Ba, inca, si premii pentru... simplii spectatori.
In Duminica Floriilor, prima expozitie canina a anului inseamna, pentru sustinatorii Ciobanescului romanesc, si o buna ocazie de a atrage atentia opiniei publice asupra necesitatii ca acest caine sa fie, in sfarsit, legitimat international.
Relatii la tel:
094.31.91.30; 092.54.55.44
Mai au cateva zile, caci pe la jumatatea lui aprilie incep sa urce turmele,
si ies din somaj. Din somajul tehnic, acela care le permite, cateva luni bune in fiecare an, sa-si adune fortele, sa-si dreaga blana si pielea, nu rareori insemnate de coltii afurisitelor de rapitoare. Caci mare, mare pohta de mioare au lupii si ursii din muntii nostri!
Apoi, sunt atat de multi, incat ar scadea simtitor deficitul bugetar daca Romania ar putea exporta parte din aceste salbaticiuni, inmultite aproape cu nemiluita in ultimele doua, trei decenii in tara romaneasca. Lupi si ursi care lipsesc sau, cel putin numeric, nu se pot incadra printre necuvantatoarele ce alcatuiesc fauna multor tari europene. Tari care au insa rase de caini ciobanesti omologate international, paradoxal, nu pentru ca au nevoie de paznici patrupezi pe langa turmele din Alpi, de exemplu, pe unde rapitori mai sunt doar prin rezervatii naturale, ci pentru ca dregatorii chinologi in cauza au stiut sa duca la bun sfarsit, simultan, munca stiintifica, lobby-ul financiar si economic. Astfel, cainii dumnealor, fara obiect de activitate specific, biologic chiar, au parte de recunoastere internationala. Adica rasele sunt omologate in circumscriptia Federatiei Chinologice Internationale.
Ciobanestii romanesti, Mioritici si Carpatini, nu pot intra, la ora actuala, in ringurile competitiilor internationale. Nu au, inca, recunoastere din partea organismului international specializat. Of! Scancim noi, bipezii! Nici UE, nici NATO, dar nici in... patru labe nu putem intra in Europa?!
Om rau!
In fapt, e vorba despre... descalecatul si incalecatul cainilor Ciobanesti romanesti. Cronologic, mai intai a fost descalecatul si anume Descalecatul Moldovei. Legenda inspirata din acele vremi spune ca, umbland neinarmat, un domn roman s-a trezit fata-n fata cu dusmanul al carui arc era incordat, iar tolba plina de sageti. Domnul insa o avea alaturi pe Molda, cateaua lui credincioasa. Nici o posibilitate de riposta, nici o sansa de scapare pentru cel de os domnesc. Nimic nu parea ca va opri sageata sa-i loveasca pieptul. Dar Molda, cainele ciobanesc, s-a pus scut intre arma si stapanul cel iubit. A scapat domnul, s-a stins Molda.
In Romania, descoperirile arheologice ale regretatului profesor Vasile Ghetie au dovedit existenta si activitatea utilitara pe langa pastori a unor caini de tip molosoid inca din prima suta de ani de dupa Iisus. In scrierile calatorilor ce au traversat tinuturile mioritice in evul mediu tarziu si chiar intr-o serie de stampe, regasim caini care pazesc turme, cainii pastorilor. Balade si doine, nu putine, dau viata lirica unor peisaje in care de paza stau, semeti, cainii de turma.
Administrativ, in cadru organizat ca sa zicem asa, ii intalnim pe eroii nostri din specia Canis familiaris metris optimae, la sfarsitul anilor 20 ai acestui secol, cand apar si primele incercari de standardizare a celor doua rase, Carpatin si Barac (astazi Mioritic - n.a.), demarate de Asociatia Canina Regala Romana. Munca stiintifica se deruleaza pe parcursul mai multor ani interbelici si abia in 1935 se nasc primele proiecte de standardizare a cainilor Ciobanesti romanesti. Din pacate, razboiul, apoi molima comunista impiedica dezvoltarea chinologiei romanesti, implicit a preocuparilor pentru studiul, standardizarea si omologarea internationala a celor doua rase, Mioritic si Carpatin.
Totusi, apare o „disidenta chinologica" in 1983, o data cu infiintarea, la Radauti, a unei canise. Si pentru a fi tolerata de un regim de bipezi dintr-o rasa ideologica indoielnica, la unul dintre capetele lesei din mana lui Nicu Ceausescu ajunge un Ciobanesc romanesc Mioritic. Dupa sute de ani, din nou, un caine de turma langa un picior de os domne..., pardon, tovarasesc. Canisa se duce de rapa, si prin grija unor „carmaci chinologi", dupa niscaiva luni de functionare. Cresterea si detinerea de caini Ciobanesti romanesti, ca de altfel de orice alt catel de rasa, raman dupa defunctul experiment de la Radauti, ca si inainte, mostre de lux decadent, astfel catalogate printr-un decret absurd.
Ultima rea ursitoare a cainilor Ciobanesti romanesti avea sa blesteme nu ditamai omologarea internationala a celor doua rase neaose, ci chiar omologarea nationala. Facem „rapel" aici la incercarile de standardizare oficiala ale Asociatiei Chinologice Romane, care depune o cerere in acest sens si doua proiecte de standardizat la Ministerul Agriculturii, la inceputul anilor 80. Standardele, in caz ca au fost aprobate - nu exista astazi documente care sa ateste acest lucru -, nu au fost publicate in Monitorul Oficial. Adio, asadar, autoritate juridica. Ne intrebam: ursitoare rea sau mai degraba incompetenta „carmacilor chinologici"?
Scurt tratat de meschinologie
Adica, ne aflam in 1990, anul nasterii „chinologiei democratice originale". Asociatia unica, AChR, sufera o divizare. Se naste Uniunea Asociatiilor chinologice Independente din Romania. Care se muta in str. Popa Tatu nr. 61, Bucuresti. AChR ramane in Calea Mosilor, Bucuresti. Ultima ramane afiliata la Federatia Chinologica Internationala. Ultima are, doar ea, dreptul sa emita pedigree-uri cu sigla FCI. UAChIR emite si ea acte, folosind fara nici un drept sigla FCI. In 1996, AChR - Calea Mosilor fuzioneaza cu UAChIR - Popa Tatu. Se naste AChR - Popa Tatu. Cu calitatea de membru asociat, nu plin, la FCI. In 1998, cineva din fosta AChR - Calea Mosilor contesta fuziunea amintita si reuseste sa obtina la Tribunalul Municipiului Bucuresti, in instanta, o hotarare care anuleaza juridic fuziunea, implicit modificarile de sediu si de statut.
Cine a avut rabdarea, inzestrat sau inzestrata fiind, indestulator, cu sinapse, sa inteleaga ceva din meleul Calea Mosilor - Popa Tatu are ocazia acum sa rezume intreaga stare de fapt intr-un singur cuvant: meschinologie. Cuvant care, din pacate, reprezinta formula lingvistica pentru proces ce afecteaza munca celor care cred si fac posibila omologarea internationala a celor doua rase de caini romanesti. Obiectiv plasat in iunie a.c., cand in Mexic va avea loc Conferinta internationala a FCI. Forul care va putea admite, sub exprimarea „in curs de omologare", destinul international al Ciobanestilor romanesti. Dr. Jean Maurice Paschoud, presedintele Comisiei de standarde a FCI, a fost in decembrie la Bucuresti, invitat de Clubul National de Caini Ciobanesti Romanesti („unicul organism neguvernamental abilitat sa se ocupe, pe plan intern si international, de toate problemele legate de cainii Ciobanesti romanesti" prin adresa nr. 17176/28.04.1998 emisa de MAA - n.a.) la „Parada Ciobanestilor Romanesti". I-a vazut, i-a placut, iar acum este cel mai puternic sustinator al Mioriticilor si Carpatinilor la FCI.
Lupta, de la egal la egal, doar cu ursul
„Pastorul" standardelor FCI a fost, asadar, de curand la Bucuresti, pentru a studia la sursa Ciobanescul romanesc. Mioriticii si Carpatinii nu vor mai fi judecati dupa albumele, cartile de specialitate editate in spatiul Schengen. Apropo, va recomandam o astfel de lucrare: Ciobanestii din Est, autori Maurie Paule si Daniels Moulin. In care Romania este „o tara unde populatia s-a apucat de oierit in 1797, o data cu aducerea in Crimeea a mioarelor Merinos din Spania" (!!!). In cartea cu pricina, cainii nostri sunt numiti, negru pe alb, „Giebanescii romanesti".
Orice discutie chinotehnica despre Ciobanestii romanesti trebuie sa demareze o data cu recunoasterea realitatii paleontologice, anume ca, din Anglia si pana la poalele Caucazilor, putem observa doua varietati mari de caini de turma cu acelasi stramos - cainele de tip molosoid. Este vorba de ciobanescul cu par lung si de cel cu par scurt. Daca initial cele doua rase au avut o structura fizica deosebit de mare si de puternica, in functie de o serie intreaga de conditii, in epoca moderna exemplarele au evoluat diferit de la nivel de conformatie musculara, osoasa, in functie de zona geografica „adoptiva". In virtutea acestei teorii, este explicabila aparitia Ciobanescului romanesc de talie mijlocie in zona Fagarasului si chiar a exemplarelor de talie mica in zonele de campie.
Cert este faptul ca, in Europa de Est, cainele ciobanesc, fie ca se numeste Mioritic (Romania), Komondor (Ungaria), Caucazian (fosta URSS) sau Sarplanina (Iugoslavia), l-a intrecut, in timp, in talie si robustete, pe omologul sau din Vest, cat si pe cel de pe alte continente, tocmai pentru ca in arealul personal de activitate numarul, ferocitatea si constitutia fizica a rapitorilor s-au dovedit net superioare. Adaptandu-se la conditiile de viata, de relief si nimic mai mult.
Mioriticii si Carpatinii sunt niste caini primitivi. Rasele au evoluat natural, sute de ani. Cand pastorii au intervenit, asa cum se intampla si astazi, pur empiric, s-a ajuns la intarirea si mai puternica a caracterului zonal la niveluri de caracteristici de rasa, cat si la degenerarea raselor, datorita montei necontrolate, aleatoare.
Factori care pun in pericol conservarea si dezvoltarea rasei sunt numerosi si nu pot fi amintiti aici, din motive ce tin strict de economia rubricii, decat in mica masura: regresul oieritului dupa 1990, faramitarea marilor turme de oi in zonele montane si submontane, neefectuarea tratamentelor de fertilizare a pasunilor si distrugerea lor ca urmare a eroziunii solului si a neinsamantarii cu iarba, procesul lent de pauperizare a ciobanilor prin importul masiv de produse lactate si din carne, ofertele din ce in ce mai reduse pentru prelucrarea lanii si pieilor prin preluarea de la producatorul particular simultan cu dezvoltarea industriei usoare pe baza de inlocuitori, marirea taxelor de pasunat. Toate acestea, coroborate cu conditiile sanitare si de hrana de care au parte ciobanestii de la turma, folosirea de catre pastori a unor caini comuni, de talie mai mica, deci mai usor de intretinut, distrugerea sentimentului de mandrie al ciobanului, care nu se mai faleste cu cainele sau, apoi, la oras, unde au ajuns multi Ciobanesti romanesti, aparitia diverselor boli ca urmare a „importului" de caini (gurile si mai rele folosesc expresia „turism canin" - n.a.) fara respectarea normelor de control sanitar-veterinar, activitatea rauvoitoare a multor asociatii locale de a percepe taxe, egale ca valoare cu cele percepute cainilor din rase omologate la FCI, pentru inscrierea si arbitrarea Ciobanestilor romanesti, toate acestea reprezinta piedici in calea campaniei de omologare internationala a singurilor caini de turma care mai lupta astazi, la sfarsitul celui de-al doilea mileniu de civilizatie, cu ursul. De la egal la egal. Pentru a apara teritoriul turmei. Dar mai ales pentru viata stapanului sau, omul.
Razvan PETRISOR
www.lumeam.ro/049940.html
Clubul National de Caini Ciobanesti Romanesti - CNCCR
Organism unic abilitat de catre Ministerul Agriculturii se se ocupe de toate problemele legate de aceste doua rase nationale in anul 1998 prin ordinul 17178/1998. Este cel care a omologat international pentru prima oara rasele de ciobanesti romanesti in anul 2004. Str. Popa Tatu,66,Bucuresti,
www.ciobanesti.ro 
